Sfecla de zahar sau dupa denumirea stiintifica Beta vulgaris face parte din grupul de cultivare Altissima al sfeclei comune. Beta vulgaris (sfecla de zahar) este o planta care este inclusa in subfamilia Betoideae din familia Amaranthaceae. Sfecla de zahar este a doua singura sursa majora a productiei mondiale de zahar. Sfecla de zahar creste exclusiv in zonele temperate, spre deosebire de trestia de zahar, care creste exclusiv in zonele tropicale si subtropicale. Solul trebuie sa contina o cantitate mare de hrana pentru plante, sa fie bogat in humus si sa pastreze o cantitate mare de umiditate.
Bolile care pot afecta cultura de sfecla de zahar sunt:
Patarea frunzelor (Cercospora beticola) - Aceaasta boala apare sub forma de pete mici, rotunde, gri, cu margini rosiatice. In conditii de umiditate se pot observa pete negre (structuri producatoare de spori) in centrul leziunilor. Cercosporioza de regula apare pe plante individuale si se poate raspandi daca temperatura si umiditatea sunt ridicate. Sub presiunea severa a bolii, leziunile se unesc in masura in care frunzele intregi pot fi pierdute. Ierneaza ca spori pe frunzele vechi si resturi de plante. Poate fi, de asemenea, transmis de seminte, dar se crede ca aceasta este o sursa minora de infectie. Ca masuri de prevenire pentru cercosporioza ar trebui sa evitati rotatiile la mai putin de 3 ani, sa indepartati resturile din cultura. Pentru combatere patarilor de pe frunze din cultura de sfecla de zahar este recomandat sa folositi fungicide precum Dithane M 45.
Fainarea sfeclei de zahar - Fainarea este o problema predominanta in productia de sfecla de zahar. Fainarea sfeclei apare de regula in zonele semi-aride cu clima calda si uscata. Speciile fungice care provoaca fainarea la sfecla sunt Erysiphe polygoni si Erysiphe betae. Fainarea la sfecla de zahar se manifesta pe partea inferioara a frunzelor mai vechi, unde apar pete de dimensiuni mici, circulare, albe de miceliu, acestea raspandindu-se rapid in frunzis. In cele din urma, frunzele pot deveni galbene si maro-violacee inainte de a se ofilii complet. Fungicidele recomandate pentru combaterea fainarii la sfecla de zahar sunt: Score 250 EC sau Impact 125 SC.
Rizomania (Beet Necrotic Yellow Vein Virus) - Simptomele foliare apar ca frunze verzi palide si frunze erecte in peticile din cadrul culturii si acestea, de asemenea, se ofilesc vizibil atunci cand se afla sub un deficit ridicat de umiditate a solului, in special acolo unde solul este slab drenat sau compactat. Factorii care produc aceasta boala sunt: ploaia sau irigarea excesiva, conditiile solului umed si structura slaba a solului. Poate persista in sol in sporii fungici timp de multi ani. Poate reduce productia de zahar cu pana la 50 - 60%. Ca masuri de prevenire ale acestei boli puteti sa fertilizati echilibrat sau sa cultivati hibrizi rezistenti.
Rugina - Rugina apare pe ambele parti ale frunzelor ca pustule ridicate mici (1 - 2 mm diametru), care sunt de culoare portocalie sau maro. Cand presiunea bolii este severa, sporii se vor indeparta de animale, utilaje si imbracaminte ale persoanelor care trec prin cultura. Boala se raspandeste in perioadele de vreme ploioase cand temperaturile sunt cuprinse intre 15 si 20 de grade Celsius si este mai intensa cand roua persista perioade lungi. Dezvoltarea bolii este oprita de vremea calda si uscata, lasand pete galbene scufundate pe frunze. Gerurile pot provoca daune mai mari ale plantelor atunci cand frunzele sunt acoperite de rugina. Ca masuri de prevenire ale ruginei in cultura de sfecla de zahar ar fi indicat sa evitati soiurile sensibile si sa aplicati fungicide de tip foliar inca de la primele semne ale bolii. Pentru combaterea ruginei puteti folosi fungicide precum Topas 100 EC sau Polyram DF.
Daunatori care pot aparea in cultura de sfecla de zahar:
Nematozi - Capacitatea nematodului de a se deplasa prin sol este relativ limitata. Conditiile climatice care sunt favorabile dezvoltarii nematozilor includ solurile umede (ajutand la inmultire) si verile secetoase (simptome crescande de deteriorare), precum si temperaturile ridicate ale solului. In prezent, acest parazit este unul dintre principalii daunatori ai sfeclei de zahar: poate provoca pierderi majore de productie, in esenta, prin reducerea randamentului productiei. Se gaseste in intreaga lume si in Europa, in principal in zonele de cultivare a sfeclei de zahar in care rotatia este scurta. Ca masuri de prevenire a aparitiei nematozilor sunt recomandate extinderea rotatiei de la 3 la 5 ani sau semanatul mai devreme. Pentru combaterea nematozilor puteti folosi Basamid granule.
Gargarita sfeclei - Gargarita sfeclei poate fi observata in zonele care prezinta soluri cernoziomice sau aluvionarepoate fi observata in zonele care prezinta soluri cernoziomice sau aluvionare. Aceasta mai poate fi gasita si sub numele de cenusie a sfeclei. Gargarita femela a sfeclei este mai mare decat masculul. La masculi, primele doua segmente ale abdomenului au o fosa longitudinala. Sectiunea finala a picioarelor de mers la femele este mai putin pubescenta cu firele de par.
Corpul carnos al larvei difera intr-o forma arcuita. Aceasta nu are picioare. Capul este galben sau galben maroniu. Lungimea corpului este de 28-30 mm. Corpul este format din 12 segmente, 9 spirale pe laturi. Pentru a putea combate aparitia gargaritei in cultura de sfecla puteti folosi insecticidul Karate Zeon 50 CS.
Molia sfeclei - Aripile moliei sunt inguste, ascutite si au o culoare gri-maronie, cu nuante de galben si pete negre mici (anvergura aripilor 12-14 mm). Ou are forma ovala, culoare alba, cu lungime de 0,5 mm. De obicei, numai pupele si omizile tarzii ierneaza cu succes. Femelele depun oua pe ambele parti ale frunzelor de sfecla si pe petiol. Fertilitatea este de 200 de oua. Dezvoltarea embrionara dureaza 4-12 zile. Se dezvolta 20-30 de zile, trecand prin 5 stadii. Pentru a preveni aparitia moliei trebuie sa realizati rotatia corecta a culturilor si sa aplicati tratamente cu insecticide specifice acestui daunator.
Citeste si articolul despre Cultivarea sfeclei de zahar!
